Duminica trecută am vorbit despre kindness și generosity, adică amabilitate și generozitate, în Piațeta de la Anglicană. Prietenii de la Grupul de inițiativă civică Icoanei Ioanid au zis că poate vreau să vorbesc și eu am zis bine pentru că îmi exersez vorbitul în public. Și am ales subiectul ăsta, dintre cele 5 pe care le punea Biserica Anglicană într-un mesaj ce a ajuns și la mine.

Apoi m-am stresat, că ce știu eu să zic pilde pentru oameni. Apoi mi-am adus aminte că sunt arhitect și că noi ne punem sufletul pe tavă - unii dintre noi - și lumea face ce vrea cu el.

Mi-am adus aminte de lucrarea mea de licență la care am luat 10 și medalie. Mama o pusese agățată de dulapul din dormitor, nu prea era ea încântată că nu fac bani din meseria mea, dar era mulțumită de reușite. Atunci am scris despre experimentare, frumos și mai ales am citit, ceea ce mi-a plăcut.

Așa că pentru Anglicană mi-am făcut temele. M-am emoționat desigur că erau oameni în piațetă, că am recunoscut pe cineva pe care admir ENORM cum scrie. M-am bucurat că și cei care au vorbit înaintea mea, au vorbit despre experiențe personale, Father Nevsky a fost minunat de modest.

All that is solid melts into the air. Asta e o carte, scrisă despre modernitate de Marshal Berman între 1971 și 1982. De aici am aflat continuarea titlului care vine dintr-un citat din Marx, care continuă așa: "...all that is holly is profaned, and man is at last compelled to face with sober senses, his real condition of life, and his relationship with his kind." Marx, baby, și două doamne au făcut stânga împrejur și au plecat. Aha, zic, his kind, kindness. Cum ar veni în română, aproapele, celălalt, deci la asta mai folosește kind în engleză, pe lângă kindness. Prima idee.

Apoi zic, tot din cartea asta am aflat de Edmund Burke, care a scris în 1770 o carte de filozofie despre sublim și frumos. Este despre percepție: ce privim de sus în jos admirativ este frumos, ce privim de jos în sus, este sublim. Și am continuat eu că ce este sublim ni se întâmplă și nu putem controla experiența, putând să ajungă și într-o zonă de admirație extremă, spre frică. Și am zis atunci că arhitectura poate fi în zona sublimului. Acum zic că și natura. A doua idee.

Eram acolo în picioare, pe piatra cubică superbă dar neîngrijită, câțiva oameni stăteau pe pietrele menhire căzute, Father Nevsky era cu soția și copii, și am privit în jur zicând, uite ce de lucruri demodate avem în jur. Îmi amintisem de cuvânt când citeam un interviu al arhitectului Șerban Sturdza unde zicea că lui nu i-a fost niciodată jenă că îi plac lucrurile demodate. Și că dacă vin la el clienți care vor să facă bani pe munca lui nu prea îi bagă în seamă, dar dacă vin și îi zic că vor să locuiască în case și să le îngrijească, atunci lucrează cu ei. A treia idee.

Am invitat să privim în jur spre casele demodate, statuia fântână ce nu mai funcționează. Am zis să termin cele 10 minute de atenție care mi s-au acordat. Și am terminat cam în pom, dar doream să zic că nu poți fi kind dacă nu ai curaj să te lași purtat de experiența unui loc care te privește înapoi ca un om nou, modern, cu puțină atenție, și îți cere din generozitate pentru a-l descoperi și îngriji.