Duminica trecută am vorbit despre kindness și generosity, adică amabilitate și generozitate, în Piațeta de la Anglicană. Prietenii de la Grupul de inițiativă civică Icoanei Ioanid au zis că poate vreau să vorbesc și eu am zis bine pentru că îmi exersez vorbitul în public. Și am ales subiectul ăsta, dintre cele 5 pe care le punea Biserica Anglicană într-un mesaj ce a ajuns și la mine.

Apoi m-am stresat, că ce știu eu să zic pilde pentru oameni. Apoi mi-am adus aminte că sunt arhitect și că noi ne punem sufletul pe tavă - unii dintre noi - și lumea face ce vrea cu el.

Mi-am adus aminte de lucrarea mea de licență la care am luat 10 și medalie. Mama o pusese agățată de dulapul din dormitor, nu prea era ea încântată că nu fac bani din meseria mea, dar era mulțumită de reușite. Atunci am scris despre experimentare, frumos și mai ales am citit, ceea ce mi-a plăcut.

Așa că pentru Anglicană mi-am făcut temele. M-am emoționat desigur că erau oameni în piațetă, că am recunoscut pe cineva pe care admir ENORM cum scrie. M-am bucurat că și cei care au vorbit înaintea mea, au vorbit despre experiențe personale, Father Nevsky a fost minunat de modest.

All that is solid melts into the air. Asta e o carte, scrisă despre modernitate de Marshal Berman între 1971 și 1982. De aici am aflat continuarea titlului care vine dintr-un citat din Marx, care continuă așa: "...all that is holly is profaned, and man is at last compelled to face with sober senses, his real condition of life, and his relationship with his kind." Marx, baby, și două doamne au făcut stânga împrejur și au plecat. Aha, zic, his kind, kindness. Cum ar veni în română, aproapele, celălalt, deci la asta mai folosește kind în engleză, pe lângă kindness. Prima idee.

Apoi zic, tot din cartea asta am aflat de Edmund Burke, care a scris în 1770 o carte de filozofie despre sublim și frumos. Este despre percepție: ce privim de sus în jos admirativ este frumos, ce privim de jos în sus, este sublim. Și am continuat eu că ce este sublim ni se întâmplă și nu putem controla experiența, putând să ajungă și într-o zonă de admirație extremă, spre frică. Și am zis atunci că arhitectura poate fi în zona sublimului. Acum zic că și natura. A doua idee.

Eram acolo în picioare, pe piatra cubică superbă dar neîngrijită, câțiva oameni stăteau pe pietrele menhire căzute, Father Nevsky era cu soția și copii, și am privit în jur zicând, uite ce de lucruri demodate avem în jur. Îmi amintisem de cuvânt când citeam un interviu al arhitectului Șerban Sturdza unde zicea că lui nu i-a fost niciodată jenă că îi plac lucrurile demodate. Și că dacă vin la el clienți care vor să facă bani pe munca lui nu prea îi bagă în seamă, dar dacă vin și îi zic că vor să locuiască în case și să le îngrijească, atunci lucrează cu ei. A treia idee.

Am invitat să privim în jur spre casele demodate, statuia fântână ce nu mai funcționează. Am zis să termin cele 10 minute de atenție care mi s-au acordat. Și am terminat cam în pom, dar doream să zic că nu poți fi kind dacă nu ai curaj să te lași purtat de experiența unui loc care te privește înapoi ca un om nou, modern, cu puțină atenție, și îți cere din generozitate pentru a-l descoperi și îngriji.

13975

Willem Sandberg (1897-1984) was director of the Stedelijk Museum in Amsterdam between 1945-63. (...),he also designed almost all of the posters, catalogues and graphic material for the museum – an unusual activity for a museum director.

With the belief that art should be integrated into daily life, Sandberg introduced an education program and modernized the museum by transforming it into an inviting environment with a library, reading room, a restaurant and an auditorium with a film- and music program. Already in 1938 he whitewashed the interior of the museum and in 1954 he added an extension to the building. The year before he retired he replaced the solid wooden doors of the entrance into huge transparent glass doors. Sandberg constantly aimed to lower the threshold of the museum to make it more appealing and easy to access for everybody.

13974

Am descoperit-o pe Faye Toogood.

Dragostea este atunci cand celalalt iti spune ca isi doreste sa te fi stiut dinainte de a se indragosti de tine ca sa stie daca erai trist sau vesel.

Am fost cu Cezar la targul de Craciun, cel din parcarea mare din semicercul facut de strazile din fata Casei Poporului. Am luat-o pe jos de la Unirii, pe fosta Victoria Socialismului, actuala nu stiu cum. Soare pe cer, fara nori, frig. Ne tineam de mana ca de obicei, veseli, era frumos. Casa Poporului se zarea printre copacii desfrunziti.
O femeie in fata noastra, peste 60 de ani, palton maron, caciula ce ii acoperea tot parul. Mergea si ea in directia targului, dar se oprise. Privea spre o banca, statea asa cam la 2 metri de ea, dar privea atent. Am privit de unde eram pe trotuar, mergand, spre ce privea ea. Alb, pufos, intins intr-o parte, 4 labe ordonate la fel. Parea ca doarme. Un caine? Am ajuns aproape de femeie, ea si-a reluat drumul, parca rezolvase o ghicitoare, luase o decizie. Am privit si noi apropiindu-ne, dar fara sa deviem drumul, spre banca. Nu era un caine, era un miel, mic, nou, de anul asta. Un caine de oras ar fi putut dormi asa, sic, pe o banca, dar un miel? In mijlocul orasului, inconjurat de zgomote de masini si oameni? Nu, el nu dormea, el era mort.
Am continuat sa mergem. Socul era prea mare sa ne oprim, sa mai privim, nu mai puteam face nimic. Cezar imi continua vorbele, furia din minte, nu puteam vorbi. Probabil ca s-au folosit de el pentru "da un leu ca sa ai noroc la anul" " pune mana pe Vasilica". Iar mielul a murit, era mic, ii era frig, poate a fost ales pentru postura asta tocmai pentru ca era slabit, bolnav.
Ma simt pe dinafara in locul asta in care animalele nu sunt iubite, sunt folosite, dobitoace.

femeia arhitect

Am mers la o adunare de arhitecti unde se lansa un catalog. Se socializeaza dezinteresat si apoi se pleaca acasa.

Am avut parte de o replica din partea unui arhitect care si preda in facultatea de arhitectura: 

"Sa ma ierte domnisoara" - uitandu-se bref la mine, apoi intorcandu-se la interlocutorul lui - "dar femeile nu au ce cauta in arhitectura. E greu pe santier... In grupa pe care o supervizez sunt majoritatea fete" (spusese oare 14 din 18 studenti?). Si-a terminat argumentul cu o mima trista.

Mi s-a parut flu sa intru intr-o discutie cu argumente. 

Astfel de oameni nu ar trebui sa predea, punct. Ei nu au cum sa dea incredere unor tineri la inceput de drum daca pun sexul inainte.

Oh, boy

foto Dafina Jeaca

love is unpredictable.

Can you see yourself in 1 year, or even 3 or 5 years from now?

What would your future self - if you are lucky enough to get there - say about the present you? How would your future self regard your current successes or flaws?

When I look back at past turmoil, I feel calm, quiet, some knowledge aquinted. Emotions dissapear like steam over a cup of tea.

I cant promise anything, I am gratefull for everything, be it good or bad. But I really hope that my future self is brighter, calm, beautiful. I hope that my future self has some humor and will see the joke. 

"E o epoca foarte dificila in care sa fii o persoana, persoana reala, pe bune, in loc sa fii o adunatura de trăsături de personalitate selectate de la un sir nesfârșit si automat de caractere.

Si daca toți jucam roluri, nu poate exista suflet pereche, fiindcă nu avem suflete autentice."

Gillian Flynn "Gone Girl"

Cum stati cu standardele personale?

Nu am face sau dimpotrivă am face anumite acțiuni căci ne-am gândit la standardelor personale? Nu vorbesc de șpagă, ar fi prea simplu de valorizat partea etica.

Nu te duci in locuri sau nu faci lucruri pentru ca sunt standardele... 

Cine le-a pus acolo, ale cui sunt?

Sunt de la mama, tata, frate, sora, grupul de prieteni, grupul social, vrem sa fim iubiti de toți aceștia. Asa ca am ambalat in cuvinte dorintele lor imaginate si le spunem standarde. Oare am folosit cuvintele bine? 

Din interacționea cu cei dragi rămâne cert doar o senzație.

Pun sub semnul întrebării standardele, mă obosesc si nu cred in perfecțiune, căci am fost prea des pe lângă subiect ca sa mai cred in perfecțiune la mine sau la oricine altcineva. 

Sper intr-o lume cu oameni liberi, cu standarde cu s mic.

Azi am desenat la Atelierul de ceramica o pisica ce își baga coada...